S-ar putea să-i fi auzit pe alții cum se bâlbâie sau să fii avut chiar tu un moment de bâlbâială.

Toată lumea se bâlbâie uneori. Cu toate acestea, pentru 1% din populație, bâlbâiala este o tulburare de vorbire cu debut în copilărie și care poate dura până la maturitate. Poate fi caracterizată prin repetări de sunete, cuvinte sau blocaje în care persoana nu poate scoate niciun sunet timp de câteva secunde. Oamenii care se bâlbâie vor să vorbească fără probleme și știu ce vor să spună, au doar dificultăți în a face acest lucru și conștientizează faptul că această tulburare îi poate face să fie izolați social.

”Crescând, m-am luptat mereu cu bâlbâiala mea. În copilărie am fost tăcut, agresat și rușinat în legătură cu modul în care vorbeam, ceea ce m-a determinat să-mi ascund bâlbâiala față de alte persoane” afirmă o persoană ce prezintă o astfel de tulburare.

Balbismul poate fi declanșat de situații sociale specifice, de exemplu, vorbind în fața unor grupuri mari, la școală, la serviciu, la telefon etc. Așadar, persoanele care se bâlbâie pot alege să evite anumite activități și să devină izolate deoarece se tem de modul în care oamenii i-ar putea trata.

O persoană bâlbâită afirmă „sora mea îi sună în locul meu pe prietenii mei deoarece atunci când îi sunam, mămicile lor închideau telefonul înainte să afle ceea ce voiam să  spun”.

”Sentimentul de dezamăgire, amorțeală și ameliorare simultană după o prezentare dificilă este extrem de familiar..Tocmai terminasem o prezentare de 20 de minute care ar fi trebuit să dureze doar 5 minute, însă din cauza unui șir de bâlbâieli și blocaje a durat mult mai mult.”

Atitudinile celor din jur față de bâlbâială favorizează dezinformarea și stereotipurile care pot duce la stigmatizare și discriminare. Spre exemplu, sondajele arată că persoanele care se bâlbâie sunt percepute de publicul larg ca fiind nervoase, timide, temătoare, pasive decât să fie percepute ca fiind încrezătoare, prietenoase și atractive pentru ceilalți.

Ana, ca mulți alții care se bâlbâie, a simțit că bâlbâiala ei trebuie ascunsă fiindcă a fost percepută de ceilalți ca fiind ciudată. ”Fiecare conversație pe care o purtam mă făcea să mă tem, gândul de a mă bâlbâi în fața celorlalți fiind îngrozitor. Mă simțeam ca nefiind în siguranță. Nu am fost niciodată EU cu nimeni, inclusiv cu familia și prietenii”, afirmă aceasta.

Bâlbâiala se poate agrava prin intermediul unei reacții negative oferite de ascultător.

Ce poți face pentru a ajuta o persoană care se bâlbâie:

• Menține contactul vizual
• Fii răbdător! Așteptați și lăsați persoana să spună ce dorește
• Fii atent la ceea ce spune persoana, fiind sensibil și prietenos, fără a o judeca
• Întreabă-l ce preferă să faci în momentele în care se bâlbâie
• Dacă întrebările sunt binevenite, adresarea acestora privind bâlbâiala poate crea un sentiment de acceptare, incluziune și confort.
• Concentrați-vă pe mesaj!

Ce să nu faci:

• Nu îi grăbi. Presiunea de a vorbi repede poate crește bâlbâiala.
• Termina cuvintele și/sau propozițiile bâlbâite ( doar daca vă cer acest lucru)
• Nu oferiți sfaturi despre bâlbâială
• Nu imitati balbaiala
• Nu spuneți persoanei cum ar trebui să se simtă privind bâlbâiala lor
• Ignorați un mesaj pe care nu îl înțelegeți.

În general, este important să tratați oamenii care se bâlbâie ca pe oricine altcineva- faceți cunoscut faptul că sunteți interesat de ceea ce spune persoana respectivă, nu de modul în care o spune. Acest lucru îi va ajuta pe ambii parteneri de conversație să se simtă în largul lor.